Negură Bunget

Un pas adînc, cerul deschide
ªi-n hãul de dedesubt,
M-arunc, ºi soarele mã prinde

Cum munþii se rãsun, ºoimii se adun,
Codrii se trezesc, frunzele ºoptesc,
Oasele trosnesc, stelele sclipesc, ºi-n cale se opresc
Na mesa de doi lai munþi
Împlini de arbori fãrã frunzi
Între pietre nearse de soare
În lemne neroditoare
Lîngã tãul fãrã fund
Cu toiag despic cãrare
Ce mã poartã-n hãu de naltã zare

Þes soarele-n cãmaºã, în aþã fermecatã
Chibzuitã ºi trufaºã, cu gînd drept legatã

Ieºi soare din soare
Ieºi soare spurcat, ieºi soare necurat
ªi cu mîndrã sorã lunã,
Leagã cununã, cununã legatã
De horã ºi soare, din cer pînã-n zare

De dincolo dã cer
Dinapoi de lunã
Din-afar de soare
Dintr-odatã am fãcut înc-o lume nouã
Din nimic!